piatadefotografie
Administrator
 Din: Romania
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1168
|
|
Lumina
In fapt, fotografia este inregistrarea razelor de lumina pe filmul fotografic sau receptorul digital. Insasi termenul de "FOTOGRAFIE" inseamna "SCRIEREA CU LUMINA". Lumina este, asadar, elementul esential in obtinearea unei fotografii.
Dupa cum probabil toata lumea stie sunt doua tipuri principale de surse de lumina: naturala (soarele, luna) si artificiala (lampa, blitz). O sa vorbim in acest mic tutorial despre lumina naturala. Pentru obtinerea unei fotografii reusite este nevoie de o "lumina buna". Legat de lumina naturala sunt doi factori principali ce influenteaza fotografia: INTENSITATEA si DIRECTIA.
INTESITATEA LUMINII
O fotografie realizata in zori, sau inainte de apus, va diferi total de una realizata la amiaza, si asta datorita faptului ca dimineata, sau seara, intensitatea luminii soarelui este mult mai slaba decat la amiaza. Toti fotagrafii spun: "cele mai bune fotografii se fac dimineata sau seara". Fotografiile facute dupa rasarit sau inainte de apus au o temperatura de culoare mult mai calda (tonuri de galben sau rosu) decat cele facute la amiaza. De asemenea, contrastul dintre zonele intunecate (umbre) si cele luminoase este mult mai mica, evitandu-se astfel efectul de ardere sau zone inunecate fara detalii care apare frecvent cand fotografiem in mijlocul zilei. Un alt avantaj al luminii de dimineata este acela ca soarele este foarte jos creand astfel umbre mai lungi si mai interesante. In afara de ora la care fotografiem, intensitatea luminii mai poate fi afectata, desigur, de nori. Cind cerul este acoperit de nori, in totalitate, lumina soarelui este difuzata de acestia rezultand o lumina mult mai moale ea nefiind directionala. Fotografiile realizate in aceste conditii vor avea un contrast foarte scazut iar culorile vor fi consistente.
DIRECTIA LUMINII
La fel de importanta ca intensitatea este si directia din care cade lumina. O fotografie capturata cind lumina vine din spatele subiectului va diferi total de una in care lumina cade din spatele fotografului.
Exista cinci tipuri de iluminare: iluminarea frontala, iluminarea laterala, iluminarea de sus, iluminarea din spate si iluminarea difuza.
Iluminarea frontala - cand lumina vine din spatele fotografului. Este tipul de iluminare cel mai folosit de amatori. Acest tip de iluminare nu este indicat, imaginile devin plate datorita faptului ca umbrele se creaza in spatele subiectului. Evitati sa fotografiati cu acest tip de iluminare.
Iluminarea laterala - atunci cand lumina cade din lateral, imaginea capata profunzime, umbrele sunt pronuntate creand texturi interesante daca fotograful va sti sa le foloseasca in compozitie.
Iluminarea de sus - desigur ca la amiaza lumina va cadea de sus. Imaginile realizate in aceste conditii vor fi plate, fara consistenta. Este cu siguranta cel mai prost moment pentru a fotografia.
Iluminarea din spate - cand lumina cade din spatele subictului. Este un tip de iluminare foarte folosit de profesionisti, contrastul poate fi extrem, subiectul va apare ca silueta. Desi se pot obtine fotografii foarte bune, acest lucru este destul de dificil de realizat daca nu aveti un ochi experimentat. Acordati mare atentie fundalului si formelor. De asemenea, trebuie acordata o mai mare atentie expunerii datorita contrastului dintre lumina de fundal si intunecimii prim-planului. Pentru a ilumina subiectul puteti folosi blitzul.
Iluminarea difuza - cand cerul este acoperit in totalitate de un plafon nori, acestia actioneaza ca un imens difuzor facand ca lumina sa nu fie directionala. In acest caz, umbrele sunt aproape inexistente fiind excelenta pentru a fotografia portrete. De asemenea, este o iluminare foarte buna pentru macro-fotografie (flori, insecte, detalii din natura). Culorile vor fi foarte pronuntate datorita lipesei reflexiilor. Lumina difuza nu este indicata pentru a fotografia peisaje, mai ales daca doriti sa includeti cerul in cadru.
Concluzie - lumina este elementul principal in realizarea fotografiei, aceasta potand face diferenta dintre o imagine banala si una de exceptie. Atunci cind fotografiati priviti lumina, urmariti umbrele, observati nuantele, si nu in ultimul rand experimentati..... pana ce gasiti LUMINA MAGICA.
Cum sa fotografiem peisaje
Peisajul este cel mai indragit tip de fotografie, cand suntem in vacanta sau in orice alta calatorie toti dorim sa imortalizam locurile prin care am fost.
Inainte de a fotografia studiati cu atentie scena, incercati sa distingeti formele grafice, conturul unui munte, firul unui rau, un drum de tara, sau o cabana. De aseamenea, este foarte important sa urmariti cum cade lumina.
Perioada cea mai buna pentru a fotografia peisaje este dimineata sau seara inainte de apus. Atunci lumina este foarte calda iar umbrele creaza texturi ce accentueaza formele.
Evitati sa fotografiati peisajul cand cerul este in totalitate acoperit de un plafon alb de nori. Datorita contrastului cerul va iesi alb, fara nici un detaliu.
Cautati un element grafic pentru prim-plan, o stanca, o persoana, un manunchi de flori, etc, acestea vor da peisajului adancime, perspectiva.
Simplitatea este, de cele mai multe ori, cheia spre o fotografie de peisaj reusita. Principala greseala a incepatorilor in ale fotografiei este aceea ca mai toti incearca sa includa in cadru cat mai multe elemente grafice, din aceasta cauza rezulta o imagine aglomerata, obositoare in care se pierde esenta.
Incadrati linia orizontului la o treime de marginea de sus a cadrului. Daca cerul, insa, este foarte interesant, cu nori spectaculosi, atunci este indicat sa le acordati acestora un spatiu mai mare, incadrati linia orizontului la o treime de baza cadrului.
Cautati ca imaginea sa aiba un punct de interes, o cabana, un varf de munte bine definit, un copac izolat. Acesta va atrage automat ochiul spre o zona distincta din cadru dand valoare peisajului.
Norii de furtuna sau o ceata densa vor adauga dramatism imaginii. Nu ezitati sa fotografiati in aceste conditii.
Toamna este, de departe, cel mai bun anotimp pentru peisaj. Atunci totul capata culoare. Rosul sau galbenul frunzelor, combinat cu albastrul cerului vor crea un contrast cromatic cu mare impact asupra privitorului.
Obiective
Obiectivul este cel ce "aduna" lumina si o focalizeaza pe film, acesta fiind, de fapt, cel care creaza imaginea. Aparatul are doar rolul de a stoca imaginea. Aparatele SLR (single lens reflex - aparate cu vizualizare prin obiectiv) permit schimbarea obiectivelor.
Obiectivele sunt compuse dintr-o multitudine de lentile de diferite forme (convexe, concave) si au rolul de a focaliza imaginea spre cadrul filmului pentru ca imaginea sa fie cat mai clara. Daca veti face o fotografie fara obiectiv o sa constatati ca imaginea rezultata este neclara in totalitate, practic nu se va intelege nimic de cadrul obtinut.
Principalele caracteristici ale obiectivelor foto sunt diafragma si distanta focala.
Diafragma - este un mecanism cu un orificiu reglabil prin care lumina strabate obiectivul spre film. Dimensiunea diafragmei este reprezentata prin valori numerice sub forma f / 2, f / 2.8, f / 4, f / 5.6, f / 8, f / 11, f / 16, f / 22 etc. Cu cat numarul este mai mic cu atat dimensiunea diafragmei este mai mare, si invers. O diafragma de f / 2.8 este mult mai mare decat f / 16. Deschiderea diafragmei realizeaza, in directa corelare cu timpul de expunere al obturatorului, expunerea filmului sau a senzorului digital.
Un alt factor care este afectat de diafragma este campul de profunzime (portiunea ce iese clara fata de punctul de focalizare). La diafragma maxima, profunzimea campului este minima. Cu cat diafragma este mai mica cu atat profunzimea de camp va fi mai mare. Dimensiunea maxima a diafragmei afecteaza si pretul obiectivului. Un obiectiv cu o diafragma mare f / 1.8 de exemplu este mai luminos dar si mai scump, mai ales la teleobiectivele de peste 100 mm.
Distanta focala - este distanta din centrul optic al obiectivului la planul filmului sau a receptorului digital. Din acest factor rezulta unghiul de vizare. Cu cat distanta focala este mai mare cu atat unghiul de vizare va fi mai mic. Un obiectiv de 18 mm va cuprinde un cadru mult mai larg din scena decat un obiectiv de 200 mm. Din punct de vedere al distantei focale exista trei tipuri principale de obiective: superangulare, normale, teleobiective si cu zoom.
Obiectivele superangulare - sunt considerate a fi toate obiectivele cu o distanta focala mai mica de 50 mm. Aceste obiective cuprind un spatiu foarte larg din scena. Un obiectiv de 28 mm va cuprinde un unghi similar ambilor ochi umani. Superangularele sunt foarte utile pentru a fotografia peisaje, interioare si oriunde fotograful vrea sa cuprinda cat mai mult dintr-un cadru. Fotografiile realizate cu aceste obiective au profunzime si o perspectiva accentuata. Subiectele din prim-plan vor parea uriase iar cele din fundal vor arata foarte mici. Cu cat distanta focala este mai mica 18 - 14 mm cu atat perspectiva va fi mai exagerata. Nu sunt recomandate pentru portrete deoarece distorsioneaza trasaturile fetei, asta bineinteles daca nu dorim efecte speciale.
Obiectivele normale - sunt cele cu o distanta focala de 50 - 55 mm. Acestea ofera o imaginea foarte naturala, nedistorsionata, apropiata de ceea ce vedem in realitate. Sunt apreciate datorita pretului accesibil si nu in ultimul rand calitatii foarte bune pe care o ofera.
Teleobiectivele - cele cu o focala mai mare de 60 mm. Foarte util pentru cazul in care nu va puteti apropria de subiect si doriti ca acesta sa iasa cat mai mare in imaginea finala. Sunt foarte folosite la fotografiile din diferse sporturi, fotografiile cu animale si pasari etc. Aceste obiective comprima spatiile rezultand imagini cu o perspectiva redusa. Datorita campului de profunzime foarte redus (campul de profunzime scade, in dimensiune, proportional cu cresterea distantei focale), ce il au teleobiectivele, acestea sunt foarte utile pentru portrete deoarece subiectul este foarte bine izolat de fundal rezultind o imagine cu un fundal "curat". Principala problema la teleobiective o reprezinta diafragma. Obtinerea teleobiectivelor cu diafragme mari este mult mai costisitoare pentru producatori, acestea sunt mult mai voluminoase. De aceea, teleobiectivele ce au o diafragma mare (f / 2.8 de exemplu) sunt foarte scumpe. Majoritatea depasesc 3000$ si pot ajunge chiar pana la 11000$.
Obiectivele cu zoom - acestea permit modificarea distantei focale. Este ca si cum ati avea mai multe obiective intr-unul singur. Sunt cele mai cautate datorita mobilitatii pe care o ofera. Ajuta foarte mult la compozitie si nu mai este nevoie sa va luati mai multe obiective fixe. Au insa un dezavantaj, datorita complexitatii sistemului de lentile si a mecanismelor de zoom ofera o calitate redusa, comparativ cu cele fixe. De asemenea, deschiderea maxima a diafragmei scade destul de mult la focale mai mari.
Cum obtinem imagini clare
- cand fotografiem din mana, ca o regula principala pentru ca imaginea sa nu fie miscata, timpul de expunere trebuie sa fie mai mic decat distanta focala a obiectivului. De exemplu, la o distanta focala de 100 mm trebuie sa avem un timp de expunere de 1 / 125 sau mai scurt;
- tineti aparatul cu ambele maini, sprijiniti coatele pe abdomen pentru a avea o stabilitate cat mai buna si apasati butonul de declansare cu o miscare cat mai lenta, deci nu apasati tare pe declansator;
- utilizati trepiedul de cate ori aveti posibilitatea sa o faceti. Cand fotografiati de pe trepied, folositi un cablu declansator iar daca nu aveti asa ceva folositi functia de temporizare a aparatului (autodeclansarea). Unele aparate au functia de blocare a oglinzii; folosti-o intotdeauna cand fotografiati de pe trepied pentru ca miscarea acesteia creaza trepidatii;
- daca nu aveti trepied puneti aparatul pe ceva stabil, capota masinii, un butuc sau orice altceva pentru a oferi o buna stabilitate aparatului;
- daca lumina este slaba, si timpul de expunere este prea lung, folositi un ISO mai mare, daca fotografiati din mana. Mai bine o imagine cu granulatie decat una miscata;
- focalizati intotdeauna cu mare atentie. Daca focalizarea automata nu da rezultate bune folositi focalizarea manuala. Faceti focusul pe subiect. In cazul peisajelor, focalizati la o treime fata de marginea de jos a cadrului;
- atentie la subiecte in miscare, acestea necesita timpi de expunere mai scurti, in functie de viteza cu care se misca;
- utilizati diafragma medie a obiectivului, majoritatea acestora ofera o calitate optima la f / 8 sau f / 16;
- daca aveti un obiectiv cu stabilizator de imagine folositi-l cu incredere, acestea dau rezultate foarte bune.
Campul de profunzime
Campul de profunzime reprezinta distanta care iese clara fata de locul in care s-a facut focalizarea. Acest factor este influentat de valoarea diafragmei si distanta focala a obiectivului. Cu cat diafragma este mai mica, cu atat campul de profunzime va fi mai mare. De asemenea, cu cat obiectivul are o distanta focala mai mare cu atat vom avea o profunzime de camp mai mica.
Daca dorim sa fotografiem un peisaj vom dori, desigur, ca imaginea sa fie clara din prim-plan pana in fundal. Pentru a obtine acest lucru va trebui sa folosim o diafragma cat mai mica.
Cu un obiectiv de 24 mm, la o diafragma de f / 8, vom obtine o fotografie clara in totalitate. Pentru a obtine acelasi lucru cu un obiectiv de 300 mm vom avea nevoie de o diafragma cat mai mica (f / 32 - f / 40), acest fapt va duce la obtinerea unui timp de expunere mult mai lung si daca nu vom folosi un trepied imaginea va fi miscata.
Balansul alb - ce este si cum se foloseste
Temperatura culorilor
Majoritatea surselor de lumina nu sunt alb pur ci au o anumita "temperatura a culorii" exprimata in grade Kelvin. De exemplu lumina soarelui la amiaza este mult mai apropiata de alb decat lumina galbena in primele ore ale diminetii sau in orele tarzii dinaintea apusului de soare.
Mai jos sunt prezentate cateva surse tipice de lumina si temperatura in grade Kelvin corespunzatoare:
Flacara lumanarii - 1500
Incandescent - 3000
Rasarit, apus de soare - 3500
Lumina soarelui la amiaza, Flash- 5500
Soare puternic, cer seni - 6000
Cer noros, umbra - 7000
Cer albastru - 9000
White balance (balansul alb)
In mod normal ochiul uman compenseaza pentru diverse conditii de lumina cu temperaturi de culoare diferite. Un aparat foto digital trebuie sa gaseasca un punct de referinta care reprezinta albul. Apoi calculeaza restul de culori bazat pe acest punct de referinta. De exemplu daca o lampa cu halogen lumineaza un perete alb, acesta va avea o tenta galbuie, cand de fapt ar trebui sa fie alb. Daca aparatul foto stie ca peretele trebuie sa fie alb, va compensa restul culorilor din scena in mod corespunzator.
Majoritatea camerelor digitale au reglare automata a "white balance-ului", unde camera analizeaza culoarea intregii scene pe ansamblu, cautand sa calculeze "albul" de referinta. Aceste sisteme pot fi insa pacalite, in special daca scena este dominata de o anumita culoare sau daca nu exista alb natural in scena.
Multe camere digitale dau posibilitatea compensarii manuale pentru alb, in mod tipic: lumina soarelui, innorat, fluorescent, incandescent, etc. Camerele digitale tip SLR dau posibilitatea definirii unei referinte de alb. Inainte de a face poza, se poate focaliza o anumita arie din scena care ar trebui sa fie alba sau gri neutru. Camera va folosi apoi aceasta referinta pentru compensare.
Despre sensitivitate (ISO)
Filmul fotografic conventional are mai multe categorii de sensitivitate (ASA) pentru diverse scopuri. Cu cat este mai scazuta sensitivitatea, cu atat granularitatea filmului este mai fina, necesitand mai multa lumina. Acest tip de film este excelent pentru fotografia in aer liber, insa pentru conditii de lumina scazute sau pentru fotografierea evenimentelor rapide (sport de ex), unde este nevoie de o viteza mare expunere, sunt necesare filme mai sensitive sau mai "rapide" care au granularitate mai mare.
In mod asemanator, camerele digitale au un indicativ ISO care reda sensitivitatea lor la lumina. ISO 100 este setarea "normala" pentru marea majoritate a camerelor digitale, desi unele dintre ele pot avea si sensitivitate ISO 50. Sensitivitatea poate fi crescuta la 200, 400, 800, ajungand uneori pana la 3200 pentru camerele digitale SLR. Cand sensitivitatea este crescuta, se amplifica iesirea senzorului, fiind necesara mai putina lumina. Din pacate se amplifica de asemenea si "zgomotul" nedorit. Aceasta cauzeaza poze cu granularitate ridicata, la fel ca in cazul fotografiei conventionale, dar din cu totul alte motive. Imbunatatirile in tehnologia de fabricare a senzorilor reduc din ce in ce mai mult nivelele de zgomot la ISO-uri ridicate, in special pentru camerele digitale scumpe. Spre deosebire de un aparat fotografic clasic, care necesita schimbarea rolei de film pentru a avea alta sensitivitate, camerele digitale dau posibilitatea schimbarii instantanee a sensitivitatii, in functie de circumstante.
Senzori
Celulele in forma de con din interiorul ochiului uman sunt sensibile la rosu, verde si albastru - denumite si culori primare. Restul culorilor sunt percepute ca o combinatie a acestor culori primare. In fotografia conventionala, componentele rosu verde si albastru ale luminii expun straturile chimice corespunzatoare ale filmului fotografic color. Noua tehnologie FOVEON se bazeaza pe aceeasi tehnologie si senzorii contin trei straturi care masoara culorile primare. Aceasta este realizata prin suprapunerea unor straturi de siliciu care absorb numai o anumita lungime de unda a luminii (o culoare) si lasa sa treaca celelalte componente. Combinarea acestor straturi de culoare are ca rezultat o imagine digitala formata din pixeli de culoare uniforma care au dimensiuni atat de mici incat imaginea apare uniforma.
Fiind o tehnologie relativ noua, senzorii FOVEON sunt deocamdata disponibili numai in camerele digitale SLR Sigma SD9 si Sigma SD10.
Matricea Filtru de Culoare - restul camerelor digitale masoara numai intensitatea luminii in fiecare pixel. O matrice filtru este asezata deasupra senzorului pentru a capta componentele rosu verde si albastru ale luminii. Aceasta matrice filtru de culoare are o dispunere de tip mozaic cel mai frecvent in forma
V R V R V R
A V A V A V
V R V R V R
A V A V A V
V R V R V R
A V A V A V
Unde V = verde, R = rosu, A = albastru.
Rezultatul este ca fiecare pixel masoara numai o componenta de culoare, celelalte doua culori fiind estimate pe baza pixelilor adiacenti, utilizand algoritmi software. Aceasta aproximare poate duce la o pierdere in corectitudinea imaginii, ceea ce nu este cazul cu senzorii FOVEON. Deoarece numarul de pixeli in senzorii camerelor digitale din ziua de azi este in continua crestere, acest efect este tot mai putin notabil. In plus tehnologia este intr-o faza matura deja si se folosesc foarte multe rafinamente pentru a creste acuitatea imaginii.
Senzori APS(Active pixel sensor) versus senzori CCD (Charge coupled device) - Senzorii camerelor digitale constau intr-o matrice de "pixeli" care colecteaza fotoni. Fotonii colectati in fiecare pixel sunt transformati in sarcina electrica de catre fotodiode. Aceasta sarcina electrica este amplificata si convertita intr-o valoare digitala de catre convertorul analog-digital, astfel incat camera sa poata procesa valorile intr-o imagine digitala finala.
In senzorii de tip CCD fiecare pixel este procesat secvential de circuitele din jurul senzorului. In senzorii tip APS (CMOS, JFET) pixelii sunt procesati simultan de catre circuite ce se afla in pixelii senzorului si in senzor.
Cel mai folosit tip de senzor APS este CMOS (Complementary Metal Oxide Semiconductor). Initial senzorii CMOS erau folositi in camerele digitale ieftine, insa imbunatatzirea tehnologiei i-au facut din ce in ce mai populari, aparand in camere de genul Canon EOS D60 si 10D. Mai mult, senzorii CMOS sunt mai rapizi, mai mici si mai ieftini datorita faptului ca au un grad de integrare mai mare si sunt produsi in fabrici de componente pentru calculatoare. Senzorii de tip FOVEON sunt bazati pe tehnologie CMOS spre ex.
Marimea sennzorilor: marimea snzorilor pentru camerele digitale tip SLR este tipic intre 40% si 100% din suprafatza filmului fotografic de 35 mm. Camerele difitale compacte au senzori cu suprafatza semnificativ mai mica, oferind insa aproximativ acelasi numar de pixeli. Ca o consecintza directa a acestui fapt, dimensiunea pixelilor este mai mica, rezultand in diferentze in calitatea imaginii, in special din punct de vedere al zgomotului si razei dinamice.
_______________________________________
BLOG. Click aici! ||NEW PHOTO||
|
|
