Am obosit să mă nasc din idee, Am obosit să nu mor - Mi-am ales o frunză, Iată din ea mă voi naşte, După chipul şi asemănarea ei, uşor Seva răcoroasă o să mă pătrunză Şi nervurile īmi vor fi fragede moaşte; De la ea o să īnvăţ să tremur, să cresc, Şi de durere să mă fac strălucitoare; Apoi să mă desprind de pe ram Ca un cuvānt de pe buze. Īn felul acela copilăresc Īn care Se moare La frunze.
Ana Blandiana – poza de LAVANA, in Foto-comment · 35.7KB
_______________________________________ O mare parte din ceea ce vezi,depinde de ceea ce cauti...
foarte frumoasa alaturearea asta intre versuri si fotografie!
_______________________________________ catalina In fiecare fotografie exista intotdeauna doi oameni: fotograful si privitorul - Ansel Adams (1902 - 1984)
Frumos... dar si trist... Felicitari Lavana! Imi place paralela dintre oras si natura...banuiesc ca acolo in stanga...in departare sunt niste cladiri...
_______________________________________ Yeah, I am good at listening When I hear myself speak...
Frumos... dar si trist... Felicitari Lavana! Imi place paralela dintre oras si natura...banuiesc ca acolo in stanga...in departare sunt niste cladiri...
Daca trist era mesajul poeziei,a trebuit sa-i caut o poza in tema,atat cit am putut. Da, e in oras,un cartier,pe malul riului unde ma aflam. Multumesc !
_______________________________________ O mare parte din ceea ce vezi,depinde de ceea ce cauti...
