|
|
O sa ma bag si eu ca musca-n lapte, dar sper sa nu se supere nimeni pentru comentariile ce vor urma...si daca iese cu suparare, o sa-mi aduc aminte ca exista un loc de dat cu capul pe forumul asta  ajuta, sa stiti... 
*nicole, fotografia ta nu-mi spune nimic din diverse motive:
1. Incadrarea e facuta de asa natura incat sa desparta cadrul cumva in doua (atat din punct de vedere cromatic, cat si al expunerii subiectelor). In partea stanga ai tonuri calde: culoarea pielii, rosul buzelor, textura portocalie din fundal; in partea dreapta ai tonuri reci: bluza verde, colier verde. In lipsa unei culori de tranzitie, cadrul tau risca sa fie perceput vizual ca doua planuri distincte.
2. Nu vad de ce ai ales ca dominanta partea de accesorii, atata timp cat tema ta este autoportretul. Poate ca imaginea ar fi mers bine intr-un catalog de prezentare pentru bijuterii, dar aici situatia nu te ajuta. Partea materiala este mult mai accentuata decat prezenta ta, ceea ce poate aduce, in procesul de interpretare, niste minusuri substantiale imaginii tale ca persoana...o sa explic in detaliu la punctul 3.
3. Prezenta detaliata a unei singure parti a corpului (buzele) duce cu gandul la teama sau artificialitate (...cel putin din punctul meu de vedere). Teama modelului de se expune in fata publicului in starea ei naturala, pura (si aici ma refer la faptul ca restul partilor din corp par a fi intentionat ascunse: ochi, urechi, maini - unghiul nefericit nu face decat sa taie brutal umerii modelului; curbura aceea a gatului, care pare ascunsa fortat prin efectul acela liquify despre care vorbea prophetutz mai devreme). Artificialitate -pentru ca toata scena pare a fi o masca pe care o poarta autorul fotografiei.
Poate ca tu nu ai realizat atunci cand ai facut cadrul, dar toate elementele astea sunt de fapt simboluri, care formeaza pretutindeni, in inconstientul privitorului, o singura imagine (aici ma refer la imagine ca reputatie sau identitate). Lucrurile astea nu sunt inchipuiri personale, chiar recomand tuturor iubitorilor de fotografie cartea lui Ion Chiciudean - Imagologie. Imagologie istorica, capitolul cu universul simbolic. Descreteste frunti, pe bune...
Vorbeam de parti ale corpului ca simboluri...observati ca acel colier verde este mai mult ca sigur tras de o mana in planul superior, pentru ca liniile sale arata clar ca porneste din spatele gatului si ca asupra lui actioneaza o anumita forta in plan vertical (Doamne, cata fizica pot sa mananc pe paine in dimineata asta...). Mana care exercita acea forta nu este prezentata in fotografie, dar stim ca exista....stim ca e ascunsa. De ce? pentru ca fotograful nu lasa la vedere decat ceea ce vrea sa fie vazut Gura vorbeste, vocea (vorba) manipuleaza... Interesant ceea ce voi spune in continuare, cu toate ca stiu ca multi nu veti avea aceeasi parere... Rujul poate fi vazut tot ca o masca! Contrastul cald-rece buze-colier imi suna a camuflaj...Partea rece arata latura materialista a fetei iar partea calda umanitatea, jovialitatea, pusa in plan prin culoarea rujului, nenaturala, artificiala. Cu alte cuvinte, ea vrea sa para de treaba, dar in realitate e un mic diavol (nu sunt afirmatii, nicole nu o lua in plan personal, este doar o analiza a fotografiei dpdv simbolic!).
Nu stiu daca s-a inteles chiar atat de bine ceea ce am scris eu aici...dar, ca idee principala, trebuie retinut ca acest tip de autoportret ascunde, de fapt imaginea reala a fotografului, pentru ca nu exista alte elemente care sa-i duca acele caracteristici pozitive, sau care ar putea sa aduca veridicitate celor prezentate (nu avem ochi pe care sa-i putem privi- nu degeaba se spune ca sunt oglinda sufletului; parul lung actioneaza ca o cortina...iarasi element care il impiedica pe privitor sa descopere trasaturile reale ale fotografului).
4. cadrul este destul de aglomerat iar focus-ul nu este atat de reusit...
*astebaniss
...te reprezinta, ce sa spun...mai putin partea cu Canon
La Sebastian e mai usor de comentat pentru ca nu exista elemente... "perturbatoare"...el nu are vreun colier la gat si nici ruj pe buze...
Are la dreapta aparatul foto, ceea ce il reprezinta cel mai bine.
Observati ca aparatul nu ii acopera tot corpul, semn ca imaginea lui (reputatia, in acest sens) nu se bazeaza exclusiv pe activitatea sa profesionala. Sebastian are o personalitate foarte puternica, el s-ar evidentia intr-un mediu chiar daca nu s-ar sti ca se ocupa cu arta fotografica...cred ca sunteti toti de acord cu mine aici.
DAARRR...cu toate astea, fotografia ii ofera statut...inaltime. Priviti inaltimea aparatului si inaltimea lui (e o mica diagonala ascendenta intre ciuf si blitz...asta ar trebui sa spuna ceva ). Si mai priviti inca o data dispunerea celor doua subiecte in plan...ce apare prima data? Aparatul...bineinteles El este elementul care ii da valoare fotografului.
Privire rece, serioasa...este un autoportret bun, simplu, la obiect.
_______________________________________
Yeah, I am good at listening When I hear myself speak...
|
|
. n-am niciun motiv sa-ti scriu intr-un asemenea fel...ia-o logic...citeste inca o data comentariul meu si nu o mai lua personal, chiar nu ai de ce!